Surse și texte sacre ale iudaismului

Karaismul a produs o vastă bibliotecă de comentarii și polemici, în special în timpul "Epocii de Aur". Aceste scrieri au determinat apărări noi și complete ale Mishnah și Talmud, punctul culminant al acestora în scrierile lui Saadia Gaon și criticile sale față de karaism. Talmudul este textul central al iudaismului rabinic și sursa principală a dreptului religios evreiesc (halakha) și a teologiei evreiești. Mishnah sau Mishna este prima mare colecție scrisă a tradițiilor orale evreiești cunoscute sub numele de Tora orală. Este, de asemenea, prima operă majoră a literaturii rabinice. Mishnah a fost redactat de Iuda ha-Nasi la începutul secolului al III-lea d.Hr., într-o perioadă în care, potrivit Talmudului,persecuția evreilor și trecerea timpului au ridicat posibilitatea ca detaliile tradițiilor orale ale fariseilor din perioada celui de-al Doilea Templu (536 î.e.n. - 70 e.n.) să fie uitate. Gemara este componenta Talmudului care cuprinde analiza rabinică și comentarii despre Mishnah. După ce Mișna a fost publicată de Iuda Prințul (c. 200 e.n.), lucrarea a fost studiată exhaustiv de generație după generație de rabini în Babilonia și Țara Israelului. Discuțiile lor au fost scrise într-o serie de cărți care au devenit Gemara, care atunci când au fost combinate cu Mișna au constituit Talmudul. Conform iudaismului rabinic, Tora orală sau Legea orală reprezintă acele legi, legi și interpretări juridice care nu au fost înregistrate în cele cinci cărți ale lui Moise, "Tora scrisă",dar totuși sunt considerați de evreii ortodocși ca fiind prescriptivi și dați în același timp.

Authors: Tobias Lanslor

Belongs to collection: Iudaismul de la originile sale până la curentul ortodox modern

Pages: 126

GOOGLE BOOKS

PAYHIP

OTHERS